Debaraua copiilor mei

vineri, 17 februarie 2012

Lecţia de economie la 3 ani

Piticul meu cel mare a învăţat pe la trei ani să pronunţe cuvântul economie. Greu cuvânt, a cărui semnificaţie a fost greu să i se explice. Cum petrecea mult timp cu bunica, definiţia a pornit de la un fapt pe cât de banal, pe atât de real.

- Uite, zice piciul, becul ăla din parc ba se aprinde, ba se stinge, de ce face aşa?

- Face economie, îi răspunde bunica.

Copilul se uită la buni, apoi la becul anemic, apoi iar la ochii bunicii ascunşi după ochelarii mari.Dialogul se termină aici pentru moment.

Într-o seară stau cu cel mic pe bancă în parc, savurând vara târzie şi-l aud că declamă convins:

- Uite, becul ăla ba se-stinge, ba s-aprinde, ştii de ce face aşa?

- De ce? zic, arătându-mi sincer interesul.Pentru că face ecomonie! spune triumfator , subliniind cu degetul în aer.

- Ce face?

- E-Co-Mo-Ni-E! repetă silabisind.

Încercând să-mi stapânesc zâmbetul, m-am concentrat să-l fac pe pici să pronunţe bine cuvântul, deşi el pretindea că o face deja. Explicaţiile privind înţelesul lui au rămas pentru altă dată. Şi uite aşa au trecut luni şi spune victorios economie şi se uită cu interes la emisiunile de ştiri. E foarte preocupat de un subiect, esenţial, se pare pentru întrega ţară – cum să facem ca becul din parc să se aprindă şi să se stingă eficient, deci, iată, să meargă economia!

Tatăl lui e foarte nemulţumit că la cei trei ani ai săi, piticul a fost indus în eroare şi a preluat o definiţie total greşită pentru cuvântul”economie”. Eu una cred că dacă ne uităm puţin la guvern şi la măsurile lui, definiţia bunicii e foarte potrivită realităţii. Să mai renunţăm din când în când la lumină şi nu numai şi aşa avem economie! Cu cât renunţăm mai mult şi la mai multe, cu atât economia noastră e mai eficientă. Nu ştiu cum stă guvernul cu pronunţia, dar în bulibăşeala creată cred că ar trebui să se vorbescă mai mult despre ecomonie, decât despre economie!